Cuprins
Rusia
Republica Mari El
Am descoperit limba ceremisă (mari), membră a familie lingvistice fino-ugrice, la inceputul lui 2005. După ce m-am mutat la Helsinki, am inceput să o studiez cu o ceremisoaică care locuiește în Finlanda. În timpul studilor mele, eram nerăbdător să vizitez regiunea unde se vorbește ceremisa, Republica Mari El lânga râul Volga în Rusia. Pe drumul din Finlanda spre Vietnam vara aceasta am vizitat republica pentru câteva zile.
Ioșkar-Ola
Următorul pasaj dintr-un manual sovietic de limba ceremisă Marijskij jazyk dlja vsex (Ioșkar-Ola: Marijskaja knizhnaja izdatelstvo, 1989) ne redă o istorie veselă a capitalei, Ioșkar-Ola.
Ioșkar-Ola a fost construit în 1584 ca cetatuie pe malul râului Kakșan la comanda lui Ivan al IV-lea cel Groaznic. Rusii îl numeau „Orașul Regal lânga Kokșaga”, sau „Kokșaiski Regal”. Ceremișii îl numeau Tsärla, Tsar-Ola sau Čarla. În atestări documentare din secolul al XVII-lea era numit Țarevokokșaisk.
În secolul al XVI-lea toate clădirile erau construite din lemn, dar focul distrugea mereu aceste clădiri vechi. În 1696, un foc mare în Čarla a distrus întreaga cetate. Nimic nu a mai rămas pe teritorul orașului. După aceea ei au inceput din nou construcţia folosinda piatră. Doar Biserica Înaltarii Domnului și casa negustorului Pcelin rămân din secolul al XVIII-lea.
Cu timpul orașul a crescut. În secolul al XIX-lea în Țsarevokokșaisk erau 5 biserici, 129 de case din lemn și 4 din piatră. Aproape 1000 de oameni locuiau acolo. Totuși nu a devenit un centru cultural până în 1917. În 1919 numele lui Țarevokokshaisk s-a schmibat în Krasnokokșaisk și din 1928 se numește Ioșkar-Ola. Acum 248 000 de oameni locuiesc în Ioșkar-Ola.
Ioșkar-Ola este centrul culturei, al artelor și al știinţelor ceremise. Sunt aici 5 teatre, 2 institute, o universitate, Insitutul pentru Limba, Literatura și Istoria Ceremise, mai multe școli tehnice și cam 30 de școli primare. Vieţile multelor persoane cunoscute din republică sunt legate cu Ioșkar-Ola. Aici au locuit scriitorii și poetii Sergei Ciavain, Shketan, Shabdar Osyp și Miklaj Kazakov, compozitorii Palantai, Iakov Eșpai și Erik Sapaev, pictorii și sculptorii Elizaveta Atlașkina, Konstantin Egorov și Filipp Shaberdin, oameni de știinţă Valerian Mikhajlovich Vasilev, Vladimir Muhin și Vasilij Mosolov și alti.
Ioșkar-Ola este centrul industriei ceremise. Produsele sale: frigideruri, radiouri, vitamine, electrocasnice, marfuri din fabrica „Trujeniţa” sunt cunoscute în multe ţări. An după an capitala republicei ceremise devine mai mare și mai frumoasă: Ioșkar-Ola.
Se pare că industria care sustinea orașul în epoca sovietică s-a prăbusit după caderea Comunismului. Ioșkar-Ola este evident un oraș sărac cu puţine perspective. Aproape toţi tinerii cu care am vorbit au spus că au de gând să emigreze că să găsească muncă.
Totuși guvernul regional și-a găsit cumva bani pentru înfrumuseţirea orașului, în special a clădirilor sale centrale.
Lânga bulevardul lung din centrul orașului sunt acum multe fântâni.
Am auzit că limba ceremisă este sub o presiune putenică a rusei în Ioșkar-Ola, dar e șocant cât de puţin este folosită limba acolo. După statistica, unu dintre fiecare 4 oameni în oraș vorbește ceremisa. Cu toate aceasta, nu am reușit să o folosesc în magazine. Pe stradă singurul text ceremis pe care l-am văzut (cu excepţia semnilor străzilor, care sunt incomplet și incompetent traduse) a fost un stindard cu o urare pentru Ziua Soldaţilor.
Orașul are cel puţin o statuie lui Sergei Ceavain, fondatorul literaturei ceremise.
Într-un sat ceremis
Deși a fost cam imposibil să găsesc vorbitori de ceremisa în Ioșkar-Ola, în sate se aude doar ceremisa. Am petrecut o zi foarte placută în regiunea Torial cu o familie ceremisă, cu placintele tradionale numite melna și foarte multă votcă din cazan. Chiar s-au imbracat în consum national pentru poze.
