Christopher Culver
Am vizitat Berlinul de multe ori, dar au trecut trei ani de ultima dată. Cel mai important lucru nou în centru este Memorialul evreilor uciși în Europa, un memorial Holocaustului cu un museu proiectat de Peter Eisenman. Conținand 2.711 plăci de beton, s-a deschis publicului în primavara lui 2005.
Podeaua coboră în mijloc și se poate plimba printre stelae.
Am fost cam consternat că de amandouă dățile când am vizitat Memorialul, această parte dinauntru a fost plină de adolescenți galagioși care nu și-au dat seama că este un loc serios.
Desigur nu se poate vizita Berlinul fără o plimbare la Poarta Brandenburg.
În timpul primei mele vizite la Berlin, în vara anului 1999, am participat în Congresul Mondial de Esperanto. Participanții tineri ai săi au avut cazare într-o cămin temporar în sala de sport a liceului Schillerschule. Era o mică cladire aproape care a functionat ca o cafenea. În urmatorul voiaj la Berlin în octombrie lui 2001, am descoperit că această cladire mică a fost demolată și în loc acum este o gradină.
Datorită acestei experiențe, în voiajuri la Berlin am simtit mai înainte nostalgie. Totuși, acum, când mi-e clar că activitatea mea în mișcarea Esperanto a fost dăunătoare studiilor mele și mi-a privat de alte oportunități mai bogate de călătorie, fiind în oras am avut un sentiment de regret. Planificasem deja să călătoresc la Berlin în vara acelă, căci am familie acolo și astepteam nerabdator să mă întorc în Europa dupa primul voiaj în vara lui 1998. Acum ma întreb cu cât mai bine au ieșit lucrurile dacă aș fi vizitat orașul independent, cu o vedere reală asupra culturii locale.