Germania

Berlin

2006-11-30

Am vizitat Berlinul de multe ori, dar au trecut trei ani de ultima dată. Cel mai important lucru nou în centru este Memorialul evreilor uciși în Europa, un memorial Holocaustului cu un museu proiectat de Peter Eisenman. Conținand 2.711 plăci de beton, s-a deschis publicului în primavara lui 2005. Podeaua coboră în mijloc și se poate plimba printre stelae. Am fost cam consternat că de amandouă dățile când am vizitat Memorialul, această parte dinauntru a fost plină de adolescenți galagioși care nu și-au dat seama că este un loc serios.

În timpul primei mele vizite la Berlin, în vara anului 1999, am participat în Congresul Mondial de Esperanto. Participanții tineri ai săi au avut cazare într-o cămin temporar în sala de sport a liceului Schillerschule. Era o mică cladire aproape care a functionat ca o cafenea. În urmatorul voiaj la Berlin în octombrie lui 2001, am descoperit că această cladire mică a fost demolată și în loc acum este o gradină. Datorită acestei experiențe, în voiajuri la Berlin am simtit mai înainte nostalgie. Totuși, acum, când mi-e clar că activitatea mea în mișcarea Esperanto a fost dăunătoare studiilor mele și mi-a privat de alte oportunități mai bogate de călătorie, fiind în oras am avut un sentiment de regret. Planificasem deja să călătoresc la Berlin în vara acelă, căci am familie acolo și astepteam nerabdator să mă întorc în Europa dupa primul voiaj în vara lui 1998. Acum ma întreb cu cât mai bine au ieșit lucrurile dacă aș fi vizitat orașul independent, cu o vedere reală asupra culturii locale.

România

Mănăstirea Poșaga

2006-05-13

Mănăstirea Adormirea Maicii Domunului la Poșaga este la sud de Cluj-Napoca, la limita cu județul Alba. A fost construită în 1935 de Pr. Alexandru Rujdea aproape de un izvor ale cărui proprietăți tămăduitoare au fost descoperite dinainte. Mănăstirea este foarte mică și biserica poate adăposti doar puțini oameni. Totul la mănăstire este frumos sculptat în lemn.Dar pereții sunt acum șterși și mai puțin impresionanți decât în alte biserici pe care le-am vizitat în România.

Ucraina

Kiev

2006-01-17

Reîntorcându-mă la Kiev pentru prima dată în mai mult de un an, a fost dururos să constat în sfârșit că Ucraina a decis să aleagă goliciunea spirituală a Vestului în loc să își apere propriile valori.

Folosirea englezei în publicitate și în mărci este în crestere mare, noi tehnologii fiind întroduse de companii străine care nu sunt sensibile la cultura locală.

In mod sigur pierderea a fost produsă deja în timpul primei mele vizite în Ucraina devreme in 2002. Dar cel mai supărător lucru este că tinerii acum, după aceasta Revolutie Portocalie care a fost mai putin o îndepartare a umbroasei marionete rusești și mai mult o invitatie a Uniunii Europene și a Statelor Unite ale Americii de a avea drumul lor alaturi de Ucraina, ar parea atât de entuziaști despre aceste adoptări într-un mod care nu s-a mai văzut mai înainte. Aș putea continua ore în șir despre cât de mult urăsc ce se întamplă cu Kiev, la fel ca și cu tot restul acestei parti a lumii. In loc de a insista asupra o atât de mizerabilă temă, oricum, ar trebui să dău ceva mai multe impresii pozitive despre oraș: bisericile sale ortodoxe.

Ele pot fi vizitate rar, dar atât cât stau aici cu domurile de aur frumoase, există speranta că ucrainienii moderni vor vedea că stilurile lor noi occidentale nu îi vor face fericiti, si că, in loc, vor îmbrățișa certitudinea care a stat puternică aici pentru o mie de ani.

Din anumite motive, catedrala numită a Sfântului Mihail de asemenea acordă mare atentie Sfintei Barbara. In afara portilor sale, un zid arătând toti Marii Mucenici este acompaniat de unul înfătisând numai pe Sfânta Barbara. Una din ușile catedralei însăși are o icoană a Sfintei Barbara pe ea.Niciodată nu am vizitat biserica Sfintei Nasteri mai înainte și acum regret asta. Peretii sai sun printre cei mai frumoși în Kiev. Din nefericire, singura mea viziune asupra catedralei Sfânta Sofia din aceasta calatoriea fost din afără portilor.

România

Scene ale sentimentului anti-maghiar din Cluj

2005-08-31

La un an după ce nu a mai fost reales în funcție, prezența „primarului nebun” Gheorghe Funar continuă să bântuie orașul. Cei 12 ani ca primar al Clujului a fost marcați de instaurarea unui sentiment anti-maghiar, în toate spațiile publice si parcurile din oraș.

Stătuia lui János Fadrusz, care-l reprezintă pe regele maghiarilor Matei Corvin, și care a fost înălțată în anul 1902, este probabil cea mai cunoscută operă de artă din tot orașul. Prin această sculptură și deasemenea cu biserica Sf. Mihai, construită în stil gotic, aflându-se chiar în spatele său, Piața Unirii, adică centrul orașului, continuă să arate ca și în vremurile când Transilvania a fost anexată României, după I-ul Război Mondial.

Orașul, prin diferite căi, a încercat să șteargă orice fel de moștenire maghiară din această piață. A fost schimbat și numele din Piața Libertății în Piața Unirii, fiind înconjurată vizibil de steagurile românești și fiind chiar îndepărtat cuvântul Hungarorum („al ungurilor/maghiarilor”) de pe statuia lui Matei Corvin. Mai târziu, locul din jurul statui a fost deteriorat, printr-o săpătură arheologică, care a fost un alt pretext de a scăpa de statuie. N-a fost găsit nimic notabil, rămânând doar o prăpastie lung deschisă în locul maiestoasei piețe.

În partea de est a pieței, Funar a înălțat un monument absurd, asemănător unei ghilotine, pentru victimele „asupririi maghiare”.

Piața din fața Bisericii Ortodoxe a fost cândva un loc spațios, dar acum este stricat de statuia lui Avram Iancu, probabil cea mai urâtă construcție a orașului. Ridicând în slăvi un om a cărei cea mai mare realizare a fost aceea de a omorî mulți unguri, statuia se spune că a costat enorm.

Plasarea statui nu este una accidentală, și este foarte dezamăgitor că Biserica Ortodoxă, care ar trebui să-și unească și să-și cheme toți frații laolaltă, a decis, mai degrabă, să contribuie la o ceartă etnică.

În ultimul deceniu, majoritatea băncilor din parcurile orașului, cât și coșurile de gunoi și alte instalații exterioare, au fost vopsite în roșu, galben și albastru, culorile steagului național românesc. La prima mea vizită în iunie 2004 (care a concis și cu ziua când Funar a pierdut alegerile locale) am fost îngrozit de evidenta tendință șovinistă pe care a avut s-o arate cu ajutorul acestori culori. Sub noul primar, Emil Boc, din fericire, majoritatea băncilor au fost revopsite în verde, o culoare neutră, dar se mai poate zări și vechea schemă de roșu, galben și albastru, în mare parte vizibilă încă, în multe locuri din Cluj.