Kosovo

Pejë/Peć

2011-06-26

Cel mai mare oraș din vestul Kosovo e locuit aproape exclusiv de albanezi, care îl numesc Pejë. Dar pentru sârbii acesta e Peć, prima patriarhie a Bisericii Orthodoxe Sârbe. Complexul de mănăstire și biserici, construit în secolul al XIII-lea, se află în afara orașului pe un drum care merge prin munții Rugova.

Soldații din KFOR stau de garda la poarta și numai străinilor li se permite să între. În prima zi ajunsesem prea târziu și niște sloveni plictisiți mi-au zis să vin înapoi ziua următoare. Când m-am întors, niște italieni plictisiți i-au inlocuit. Le-am dat pașaportul și în schimb am primit un permis de vizitator și mi s-a permis să trec prin poarta exterioară.

O cărare de piatră uşor unduitoare duce dincolo de o cireadă de vaci către o poartă interioară, unde un semn încă proclamă ca lacașul este un monument inregistrat al Republicii Populare Sârbe. Biserica mănăstirii e ciudată, căci se formează din patru biserici separate construite una lângă celelalte, și mai târziu, s-a construit o întrare comună să le unească. Frescele antice din interior sunt drăguțe, dar multe dintre ele s-au deteriorat complet.

Nu mă simțeam foarte binevenit la mănăstirea această. Nici-o calugariță care sta împrejur nu mi-a vorbit. Păi, una dintre ele m-a dojenit că am întrat în curte cu un rucsac. Poate le e teamă de străini din cauza izolării lor într-o majoritate albaneză.

Franța

Tombeau de Celan

2011-03-09

Țelul turistic al vizitei mele la Paris a fost să văd mormântul poetului Paul Celan, care a fost îngropat în marele cimitir Thiais după sinuciderea sa în 1970, o soartă mizerabilă și neasteptată, mai ales după ultimele sale versuri, din ce în ce mai lucide (sau chiar optimiste?), de exemplu ‘Give the Word’:

Ins Hirn gehaun — halb ? zu drei Vierteln ? —,
gibst du, genächtet, die Parolen — diese :

»Tatarenpfeile«.
»Kunstbrei«.
»Atem«.

Es kommen alle, keiner fehlt und keine.
(Sipheten und Probyllen sind dabei.)

Es kommt ein Mensch.

Weltapfelgroß die Träne neben dir,
durchrauscht, durchfahren
von Antwort,
Antwort,
Antwort.
Durcheist — von wem ?

»Passiert«, sagst du,
»passiert«,
»passiert«.

Der stille Aussatz löst sich dir vom Gaumen
und fächelt deiner Zunge Licht zu,
Licht.

Dacă mergeți la cimitirul acesta, să știți ca întrarea este pe partea nord-vestică și, dacă veniți pe jos de la stația de tren Choisy-Le-Roi, e mai bine să ocoliți zidul din partea de nord. Eu am ales să ocolesc zidul din partea de sud, unde am găsit un labirint de ieșiri din autostradă și am pierdut mult timp.

Mormântul lui Celan se află în zona 31. Când am ajuns eu, zona această nu era însemnată, dar poate fi găsită pe lângă zonele 30 sau 32 care sunt marcate. Dacă aveți GPS, poziția este aproximativ 48.76379°, 2.37555°.

Poetul a fost îngropat sub o piatră simplă cu fiul sau dintai François, care a murit in copilărie, și soția sa Gisèle de Lestrange. Mormântul se recunoaste ușor datorită lipsei unei cruci printe mormintele romano-catolice și datorită gramezii de pietre pe care vizitatorii le-au lasat. Pietrele sunt un semn încurajator — mai multe persoane m-au întrebat dacă voi vizita mormântul lui Jim Morrison când am vorbit de un cimitir parizian, dar totuși se pare că există mulți care apreciază poezia intransigentă a lui Celan.

Franța

IRCAM

2011-03-05

Astăzi după masă m-am plimbat pe lângă Centre Georges Pompidou. Am recunoscut fațada sa detaliată și acoperită de tuburi, acum într-o stare ruginită, din poze, dar eu însumi nu îl mai văzusem în vizitele trecute la Paris.

Partea centrului care mă interesează e IRCAM (Institut de Recherche et Coordination Acoustique/Musique). Multe opere muzicale (de mine) iubite au venit din acest institut, de exemplu Répons a lui Pierre Boulez, Mortuos plango, vivos voco a lui Jonathan Harvey și Amers a lui Kaija Saariaho. Din păcate, se poate vizita numai cu rezervare și plătind (câteva) zeci de euro, ceea ce m-a făcut să mă uit la clădire din afară ca Moise la tărâmul făgăduinței.

Georgia

Georgia de vest

2010-10-21

Am întrat în Georgia din Turcia pe lângă coasta Mării Negre. Mă asteptăm la munți și frig în aceasta țară caucaziană, dar am ajuns la palmiere și crengi de portocale. Mi-am petrecut ziua plimbându-ma prin orașul Batumi. La o cafenea locală scumpă, unde am mers să folosesc wifi gratuit, era plina de americani veniți să predea engleza.

Seara am luat o marshrutka 20 km la nord pe lângă coastă la Kobuleti, de unde puteam să plec cu autostopul ziua urmatoare. Aveam de gând să îmi pun cortul undeva, dar când n-am găsit nici un loc uscat, m-am hotărat să intreb o familie din apropriere dacă aș putea să dorm pe terenul lor. Așa s-a început experiența mea cu ospitalitatea georgiană, deoarece n-am dormit afară foarte des in țara această. Bărbatul casei era cam alcoolic, din nefericire situația normală aici. Era deja aproape miezul nopții, dar totuși s-a pregătit un banchet enorm pentru mine. Se făceau nenumărate toasturi cu paharele de vin, iar saraca casnică a trebuit să gătească și să curete în timp ce eu și o mulțime de vecini puteam să ne delectăm de mâncarea.

Dimineața am călătorit la nord la Ozurgeti, un orașel foarte asemănator cu Ucraina. Două secole de subjugare rusească au lăsat semnul lor. Fiecare oraș aici are o biserică ortodoxă frumoasă din piatră, și ele sunt întotdeaună pline. Nu mă asteptăm atatea credință populară, dar toată lumea mi-a zis ca e ceva obisnuit la georgieni. Romania este comparativ o țară foarte nereligioasă.

După amiază am plecat mai departe. Un fost chekist (securist) m-a luat în mașină până satul-intersectia Samtredia. A vorbit in rusește cu un accent perfect, dar n-a făcut acord de gen între adjective și substantive lor — se pare că acesta e greșeala tipică când georgienii vorbesc rusa. Seara am ajuns in sfârșit la Zugdidi. Acest oraș e capitala Mingeliei, o regiune înlocuită de cei care vorbesc in mingreliana. Da, aceasta tară micuță are mai multe limbi (limba svană, am aflat mai târziu, este a treia). Am vizitat muzeul local, care trebuie neapărat vizitate chiar pentru un călător carui nu-i plac mult muzeii. Sunt grădine frumoase împrejur.

Când am stat cu o familie locală noaptea aceea (m-au gazduit in casa lor văzandu-ma ca incercăm să pun cortul afară), am descoperit două feluri de mâncare georgiene foarte interesante. A fost un gem ciudat din struguri. Dar mingrelienii mănânc și mămăligă! Chiar folosesc cuvântul roman. Nu știu cum aceasta mâncare a traversat Marea Neagră.

Sri Lanka

Sri Lanka

2009-10-31

Sri Lanka mi s-a părut o destinație extrem de dezamăgitoare. Singurii oameni care au vorbit cu mine în aceste trei săptămâni în această țară au fost exclusiv comercianți ambulanți și excroci. Între timp, am tot întâlnit afirmații ale sinhalezilor despre „ospitalitatea călduroasă” a Sri Lankăi, pe care nu am văzut-o nicăieri. Nu e nimic rușinos în asta, multe țări sunt reci, chiar ostile cu vizitatorii, inclusiv țara mea de baștină. Dar totuși, ar trebui să nu mai pretindă că e ceva ce nu e de fapt.